Blog

Dr. Nicolae Iordache Iordache: „Ar trebui ca farmacistii sa isi doreasca la nebunie sa ajute oameni aflati in suferinta. Dupa care isi vor da singuri seama daca au nevoie de cursuri de comunicare sau nu”

Dr. Nicolae Iordache Iordache: „Ar trebui ca farmacistii sa isi doreasca la nebunie sa ajute oameni aflati in suferinta. Dupa care isi vor da singuri seama daca au nevoie de cursuri de comunicare sau nu”

Exista de ceva vreme doua viziuni privind imaginea de vanzator si statutul de profesionist in sanatate al farmacistului si asistentului de farmacie. De ce credeti ca a aparut aceasta diviziune, ce credeti ca pot face profesionistii din farmacie pentru ca publicul larg sa ii perceapa diferit si de ce anume ar avea nevoie pentru a face asta?

Diviziunea a aprut atunci cand farmacistul nu s-a ridicat la nivelul de consultant in beneficiul pacientului. Acest lucru a fost accelerat de manageri de lanturi farmaceutice care masoara mai usor vanzarile de anumite produse sau in ansamblu, sau numarul de articole de pe bon, decat numarul de pacienti incantati de serviciile din farmacie. Ce pot face? Sa se gandeasca ce-i motiveaza sa mearga la serviciu, sa-si imagineze cum vor sa fie vazuti si sa actioneze exclusiv in aceasta directie. Dar asta nu inainte de a pune pe agenda breslei lor etica in derularea serviciului farmaceutic. Ceea ce ar putea incepe cu o scrisoare din partea CF catre toate lanturile si farmaciile independente prin care sa solicite eliminarea tintelor de vanzari pentru farmacisti si asistenti.

Ar trebui oare farmaciile independente sa caute solutii noi in cea ce priveste comunicarea sau poate ar fi timpul sa asculte mai cu atentie ce le spun clientii-pacienti?

Ambele! Preferabil sa inceapa cu cea de-a doua.

Se vorbeste tot mai des despre nevoia de comunicare intre farmacist/asist de famacie si pacient – credeti ca ar fi nevoie de cursuri speciale pentru acesti profesionisti din acest punct de vedere?

Nu in primul rand. Pentru ca in primul rand ar trebui ca farmacistii sa isi DOREASCA la nebunie sa ajute, in limitele lor de competente, oameni aflati in suferinta (sau care fug de suferinta). Dupa care isi vor da singuri seama daca au nevoie de cursuri sau nu. In principiu au nevoie de a fi expusi la ce este posibil si au nevoie sa isi insuseasca niste concepte, niste pasi… Dar asta vine in al doilea rand si va fi de ajutor doar celor care au smerenia sa accepte ca nu sunt perfecti, ca pot fi ajutati si ca vor sa fie ajutati. Altfel, orice curs e pierdere de resurse.

 

Leave a comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.